De ce se cariează dinții?

Caria dentară este, în mare măsură, un proces de distrugere a țesutului dur al dintelui, adică smalțul, dentina de sub acesta și, uneori, țesutul dur care acoperă suprafața rădăcinii. De obicei, aceasta apare atunci când alimentele carbohidrate (zahăr, amidon etc.), băuturile carbogazoase dulci precum cola și altele similare, prăjiturile, ciocolata etc., în special alimentele lipicioase, rămân pe suprafața dintelui timp îndelungat. Bacteriile prezente în cavitatea bucală se hrănesc cu aceste resturi alimentare și produc acizi cu ajutorul acestor microorganisme. După un timp, acest mediu acid provoacă distrugerea țesuturilor dure ale dintelui și duce la formarea cariilor dentare. Placa bacteriană, alcătuită din bacteriile prezente în cavitatea bucală, poate produce acizi din resturile de alimente dulci și făinoase rămase în gură. Acești acizi dizolvă țesutul mineral al dinților, provocând deteriorarea smalțului dentar și, în cele din urmă, declanșarea cariei dentare și formarea acelor cavități pe care medicii stomatologi le numesc cavități. Cine este mai predispus la apariții de carii? Având în parton că cariile se formează ca urmare a întâlnirii dintre alimentele dulci și făinoase și bacterii, înseamnă că există un pericol pentru toată lumea. Cu toate acestea, cei a căror alimentație are o proporție foarte mare de alimente pe bază de carbohidrați și zahăr, precum și cei al căror apa are un conținut foarte scăzut de fluor, sunt expuși unui pericol mult mai mare de apariție a cariilor. Deși saliva constituie un mecanism natural de apărare împotriva acidului produs de placa bacteriană, ea nu poate preveni singură cariile. Bolile sau medicamentele care reduc fluxul și cantitatea de salivă accelerează, de asemenea, formarea cariilor. Pot fi prevenite cariile dentare? Da.

1. Periajul dinților după micul dejun și înainte de culcare, precum și utilizarea regulată a aței dentare în fiecare zi, reprezintă cea mai eficientă metodă. Deoarece resturile alimentare se acumulează cel mai mult în denivelările de pe suprafețele ocluzale ale dinților și în spațiile interdentare unde dinții se ating, trebuie ales o periuță de dinți potrivită.
2. Încercarea de a consuma alimente dulci în timpul meselor principale și evitarea gustărilor între mese reprezintă o altă măsură de prevenție.
3. Efectuarea controalelor stomatologice la intervale regulate este cea mai bună modalitate de a depista caria în stadiu incipient.

Importanța dinților de lapte: Dinții din cavitatea bucală sunt împărțiți în două grupe: dinți de lapte și dinți permanenți. Există un total de 20 de dinți de lapte și 32 de dinți permanenți. În societate există uneori o percepție greșită conform căreia dinții de lapte ar fi inutili. Motivul principal al acestei credințe greșite este faptul că dinții de lapte vor cădea și vor fi înlocuiți de dinții permanenți. Cu toate acestea, dinții de lapte îndeplinesc multe funcții în perioada în care se află în cavitatea bucală. Perioada în care dinții de lapte sunt prezenți în gură coincide cu perioada cea mai activă de creștere și dezvoltare din copilărie. Formând primul pas al sistemului digestiv prin funcțiile de tăiere și măcinare, dinții de lapte influențează alimentația și, implicit, creșterea și dezvoltarea. Dinții de lapte protejează în arcul dentar locul dinților permanenți care vin dedesubt. Cu alte cuvinte, ei au rolul de menținători naturali de spațiu. Traumatismele dinților de lapte: Traumatismele dinților de lapte sunt observate frecvent în perioada preșcolară, în special din cauza dificultății copiilor mici de a-și menține echilibrul. Cercetările arată că incidența acestora variază între 11% și 30%. S-a raportat că marile diferențe dintre aceste rate se datorează ratei scăzute de adresare la medic. Incidența crește direct proporțional cu creșterea activității fizice la vârstele de 1-3 ani. Băieții sunt mai afectați. S-a stabilit că incidența traumatismelor la dinții permanenți este de 22% și apare frecvent între 8-11 ani. Tratamentele traumatismelor dinților de lapte: Momentul producerii incidentului influențează gradul de afectare a dintelui și planul de tratament. Locul unde s-a produs incidentul este important în ceea ce privește profilaxia antitetanică. Pentru a fi protejat de posibilele daune ale traumatismelor dentare, indiferent de tipul și amploarea traumatismului, dacă nu există nicio problemă legată de starea generală de sănătate, cum ar fi pierderea conștienței, sângerare, pierderi de echilibru, dureri de cap, vărsături, greață, dificultăți de vorbire etc., trebuie să vă adresați cu siguranță unui medic stomatolog cât mai curând posibil, pe posibilitate unui medic stomatolog pedodont. Ce trebuie făcut pentru a preveni traumatismele dinților de lapte: Prima sarcină care revine familiilor și persoanelor care se ocupă de copii este să fie pregătite împotriva traumatismelor dentare. Această pregătire include știința a ceea ce trebuie făcut în situații de urgență și identificarea medicului la care se va apela. De asemenea, copiilor trebuie să li se ofere gutiere de protecție bucală și căști în timpul practicării sporturilor, centură de siguranță și scaun în mașină, iar acasă medii în care să nu cadă. Timpul scurs între traumatism și prezentarea la medicul stomatolog este primul motiv care afectează succesul tratamentului. Dacă dintele s-a rupt și piesa fracturată a putut fi găsită, este necesar să puneți imediat piesa fracturată în lapte și să vă adresați medicului stomatolog în cel mai scurt timp posibil (în prima oră). Uzura dentară: De-a lungul vieții, dinții noștri sunt expuși la mulți factori chimici și fizici. Ca urmare a acestui fapt, pe dinți pot apărea carii, traumatisme și uzură. Tipurile de uzură dentară sunt abraziunea, atriția, abfracția și eroziunea. Atriția este definită ca uzura fiziologică care apare în zonele în care dinții sunt în contact, în timpul mișcărilor funcționale sau nefuncționale, fără a exista vreo substanță între ei. Abraziunea este uzura dentară cauzată de contactul corpurilor străine cu dinții în cavitatea bucală. Abfracția este o leziune în formă de pană cauzată de forțele de tensiune generate de forțele ocluzale non-centrice în regiunea coletului. Eroziunea este definită ca pierderea de țesut dentar cauzată de acizii care pătrund în gură, fără a exista un efect fizic sau microbian. Afecțiunile gingivale (Boli Periodontale): Bolile periodontale sunt boli inflamatorii care afectează gingia și alte țesuturi care susțin dinții. Bolile periodontale sunt responsabile de 70% din pierderile dentare la adulți. Aceste boli pot fi tratate ușor și cu succes atunci când sunt diagnosticate în stadiu incipiant. Bolile periodontale încep cu inflamația gingivală (gingivita). Adică, gingivita este stadiul incipiant al bolii periodontale. În această perioadă, gingiile sângerează, sunt roșii și mărite în volum. Este posibil să nu provoace prea mult disconfort în stadiul incipiant. Dacă nu este tratată, boala poate avansa spre periodontită, provocând leziuni ireversibile gingiei și osului maxilar care susține dinții. Periodontita este un stadiu mai avansat al bolilor periodontale. Apar leziuni la nivelul osului maxilar, împreună cu alte țesuturi care susțin dinții. Pe măsură ce boala avansează, dinții încep să se așeze pe un suport instabil/să se miște, putând ajunge chiar până la extracție.